Cum vei alunga rautatea? - Arh. Vasilios Bacoianis

Ai ingaduit nepasarii tale sa intre, sa prinda radacini si sa dezvolte in suflet microbul urii fata de fratele tau, despre care spui ca "nu-l inghiti". Asadar, va trebui sa realizezi ca esti bolnav sufleteste, si, ca sa te insanatosesti, va trebui sa iei medicamentul potrivit, caci printr-un leac gresit, boala nu se vindeca. Hristos, ca Doctorul Desavarsit al sufletelor si al trupurilor noastre, iti daruieste "reteta" desavarsita. Deci, "citeste-o" cu atentie si pune in aplicare indrumarile Lui mantuitoare, spre propriul tau folos!




Rugaciunea
Rugati-va pentru cei ce va fac necazuri! (Luca 6, 28) Primul lucru pe care esti dator sa-l ceri in rugaciune este iertarea fratelui tau. In acest fel, inima ta se va inmuia, tinerea de minte a raului va pleca si va rasari iubirea. Un asa mare medicament este rugaciunea. De aceea, si Arhiereul Samuel spunea din experienta: Nu-mi voi ingadui sa fac inaintea Domnului pacatul de a inceta sa ma rog pentru vrajmasii mei. (I Regi 12, 23)




Gandurile bune
Pazeste-te sa nu intre in inima ta gandul nelegiuit... si sa nu se faca din pricina aceasta ochiul tau nemilostiv de catre fratele tau cel sarac (Deuteronom 15, 9) pentru ca un astfel de gand rau este primejdios pentru sanatatea sufletului tau. El poate sa-ti aduca microbul tinerii de minte a raului si sa-ti imbolnaveasca sufletul. Dar si daca din nepasare, microbul a intrat inlauntrul tau, prin gandul cel rau el creste si se intareste, in timp ce prin gandul cel bun slabeste, pana cand moare cu desavarsire. "Exista fabrici in care la un capat pui fier vechi si la celalalt ies sfinte potire! La fel sa facem si cu mintea noastra: fabrica de ganduri sfinte!" (Sfantul Paisie Aghioritul) La fel sa facem si acum, cand suferim de tinerea de minte a raului. Orice gand rau care ne vine in minte fata de fratele nostru, sa-l inlocuim cu un gand bun, si astfel ne vom vindeca!




Cuvintele frumoase
Binecuvantati pe cei ce va blestema! (Luca 6, 28) Sa nu iasa din inima voastra blesteme, sa nu credeti in ele! Impliniti porunca lui Dumnezeu si daruiti binecuvantari celor ce va blestema (nu este fatarnicie, ci lupta, smerenie). Si nu doar atat, ci spuneti-i vrajmasului vostru cuvinte frumoase. Nu-l osanditi, nu vorbiti despre el dispretuindu-l, jignindu-l, caci acest lucru nu este bun pentru sufletul vostru. Sfantul Ioan Gura de Aur ne sfatuieste: "Nu folosi nicicand pentru vrajmasul tau cuvinte jignitoare, ci pomeneste-i mereu numele, vrednicia, s.a. Cuvintele acestea vor fi cel mai bun medicament pentru rana sufletului, pentru ca daca gura ii rosteste numele, atunci sufletul va urma gura, va fi invatat de gura. Si, incetul cu incetul, se va adapta din ceea ce aude, si se va impaca cu vrajmasul lui." (Omilia 1 la Saul si David)

Fragmente din Arhimandrit Vasilios Bacoianis,  Nu te mai suport! arta impacarii cu tine insuti si cu ceilalti

Iarta-ne, Doamne

O, iarta-mi, Te rog, Doamne
atatea rugaciuni,
Prin care-Ti cer doar paine
 si paza si minuni.

Caci am facut, adesea
din Tine, robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine,
ci Tu de ce spun eu.

In loc sa vreau, eu, Doamne,
sa fie voia Ta,
Iti cer, Iti cer intr-una
sa faci Tu voia mea.

Iti cer s-alugi necazul,
sa-mi lasi un loc in Rai,
Si sa-mi slujesti in toate,
sa-mi dai, sa-mi dai, sa-mi dai!

Gandindu-ma ca,
daca Iti cant si Te slavesc,
Am drept sa-Ti cer intr-una
Sa faci tot ce-mi doresc.

O, iarta-mi felul acesta
nebun de-a ma ruga,
Si-nvata-ma ca altfel,
sa stau in fata Ta.

Nu tot cerandu-Ti Tie
sa fii Tu robul meu,
Ci Tu cerandu-mi mie,
iar robul sa fiu eu.

Sa inteleg ca felul
cel bun de-a ma ruga,
E sa doresc ca-n toate,
sa fie Voia Ta!

Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena

Pentru rugaciunile Sfintilor Tai, Doamne, mantuieste-ne pe noi!!

Geme inima... Traian Dorz

Geme inima din mine
Ca un brad izbit şi frânt
Prinde pieptul să-mi suspine
Şi să strig de-amar îrni vine.


Mă-nfior şi mă-nspăimânt
Mă-ngrozesc şi eu de mine
Unde sunt!


Doamne, eu sunt singur iara,
 Pier în fapte păgâneşti,
Însă lacrimi îmi izvoară
Şi căinţa mă doboară.


Te caut să mă găseşti
Te-am pierdut Iisuse iară
Unde eşti?


Amăgit de şoapte rele
Am călcat al Tău Cuvânt
Şi atras spre rău de ele
M-am pierdut în neguri grele.


Ca spre-adâncuri de mormânt,
Nu văd soare, nu văd stele -
Unde sunt!


Teama morţii mă pătrunde,
Cat spre slăvile cereşti
Şi privesc spre văi afunde,
Strig şi nimeni nu-mi răspunde.


Tu, ce-n ceruri locuieşti,
Doamne, nu mi Te ascunde
Unde eşti?


Orbii cum doresc lumină
Muţii cum doresc cuvânt
Sufletu-mi aşa suspină
După dragostea-Ţi ce-alină.


Chinul sufletului frânt,
Doamne scapă-mă din tină
Unde sunt!


Robul Tău cu dor Te cheamă
Soare-al dragostei cereşti,
Tu-mi eşti Tată bun,
Tu mamă,
M-ai iubit ca orice seamă.


Chiar şi-aşa mă mai iubeşti
Ia-mă şi pe mine, ia-mă
Unde eşti.

Priveste, Doamne, pe pamant

 ‎Priveste, Doamne, pe pamant,
 La inimile noastre…
Vai, cata ura avem in noi 
Si cata rautate!


Caci numai rele si sudalmi
 Spre Ceruri se ridica
Si, orisicat ne pedepsesti,
 De Tine nu ne e frica…


De aceea, Doamne, ne trimiti 
Cutremure si ape.
Vai, cata ura avem in noi
Si cata rautate!


In orice zi si-n orice ceas,
Vedem ca raul vine,
Dar nici atunci, Iisuse drag, 
Nu ne-ntoarcem la Tine…


Veniti cu totii la Hristos
 Sa ne rugam fierbinte!
Caci nu stim ceasul cand plecam
Spre recile morminte…


Asculta, Doamne, al nostru glas
 Si nu-ti intoarce Fata,
Caci nu stim noi cat ne-a ramas
 De stat in lumea asta…

Ectenie- Zorica Latcu

Pentru ca iubirea noastra sa-nfloreasca, Alba cum e crinul Bunelor Vestiri, Pentru ca mladita dragostei sa creasca, Plina de miresme, dulce de rodiri, Pentru ca din neaua grea de peste iarna Rod de viata calda iarasi sa legam, Pentru ca lumina peste noi sa cearna, Domnului sa ne rugam.
Pentru ca sa-si verse binecuvantarea, Ca un zvon de vanturi line, peste noi, Pentru ca in suflet sa-i simtim chemarea, Cand plecam genunchii, seara, amandoi, Pentru ca-n iubirea Lui sa ne-mpreune, Cand, cuprinsi de patimi, Numele-I strigam, Pentru ca-n vecia Lui sa ne cunune, Domnului sa ne rugam.
Pentru ca belsugul tarinilor grele Sa ne faca traiul rodnic si umil, Pentru ca rasfrangeri din suras de stele Sa sclipeasca-n lacrimi ochii de copil; Pentru ca sudoarea sa ne miruiasca Si-n lumina mortii viata s-o cercam, Pentru ca din munca pacea sa rodeasca, Domnului sa ne rugam.
Pentru ca multimea indurarii Sale Insusi sa-si pogoare pasul catre noi, Pentru ca sa-I ducem sufletul in cale, Cu miros de smirna si cu ramuri moi, Pentru ca-n lumina alb-a diminetii, Din stransoarea carnii sa ne dezlegam, Si-ntr-un pas sa trecem pragul larg al vietii, Domnului sa ne rugam.

Doamne...

Dă-mi, Doamne, puterea şi crezul,
Că toate în viaţă-s deşarte,
Dă-mi, Doamne, încrederea-n tine,
Curat să rămân de păcate.


Dă-mi, Doamne, lumina din stele,
Să pot lumina, ca şi ele,
Dă-mi, Doamne, a pietrei putere,
Să pot răsturna clipe grele.


Dă-mi, Doamne, etern cursul apei,
Ce roade încet şi granitul,
Şi lasă-mi etern sacrul clipei,
Să pot suporta asfinţitul.


Şi lasă-mi răgaz de uimire,
Când omul e plin de mistere,
Cuvântul să-mi fie ‘mplinire,
Şi ochii – ocean de iubire.


Şi iartă-mă, Doamne, de toate,
Păcate mereu efemere,
Să pot ca să merg mai departe,
Scăpat de ruşini şi mistere.

Binecuvantarea aducatoare de pace... Maica Siluana

 Noi, fiecare în parte, suntem singurii noștri dușmani, nu atât pentru că facem ce facem ca să fim nefericiți, că asta am învățat și ne este greu să renunțăm, ci, mai ales, pentru că Îl refuzăm pe Cel ce Singur ne poate vindeca. 
Dacă acum ești hotărâtă să asculți de El, rugăciunea te va învăța în fiecare clipă să biruiești tristețea. De exemplu, când vine acea stare sufletească, în loc să te scufunzi în ea, să alegi să te arăți Lui, să-L chemi pe nume: „Doamne Iisuse Hristoase!”, să-I spui cât de neputincioasă ești în fața acelui mecanism vechi al minții tale rănite și să-L rogi să te scape atunci, pe loc. Nu-i cere bucuria pentru că atunci sufletul tău are nevoie de tristețea pe care o folosește ca pe un drog și se va speria și răzvrăti, ci cere-I să vină în mintea ta, în inima ta și să facă ce e de folos cu tine atunci, să te vindece. Astfel El va lucra cu chiar tristețea aceea pe care o va transforma, cum Singur știe, în bucurie, dar o bucurie cu totul altfel decât cea psihologică.
Ca să nu cazi în momentele grele de atracției către tristețe ai nevoie ca în momentele bune să te lipești de Numele Domnului ca El să vină și când nu-L poți chema. De asemenea este foarte important să fii mereu conștientă că mintea noastră, a tuturor oamenilor care nu au ajuns sfinți, este bolnavă, că are în ea mecanisme care fac ce vor ele cu noi și că avem nevoie de o vindecare pe care nu ne-o poate oferi lumea care ne-a  rănit și îmbolnăvit, ci Dumnezeu pe Care lumea L-a părăsit. 
Să fugi cu toată puterea de discuțiile contradictorii prin care, chiar dacă par nevinovate, vrăjmașul diavol ne provoacă mândria sau ne risipește atenția. Vorbirea în deșert e un păcat pentru că ne rănește sufletul și ne desparte de Bucuria cea sfântă. Să te rogi pentru cei ce nu au ales încă această cale și să spui în gând cu rugăciune: „Doamne, binecuvântează-i pe ei și luminează-ne pe noi toți ca să cunoaștem și să facem voia Ta, ca să fim fericiți”. Sau doar să ceri binecuvântare pentru ei. Așa, încet, încet, mulți se vor schimba odată cu tine iar alții te vor ocoli. Vor fi și dintre cei ce te vor necăji, dar tu să primești asta cu bucurie pentru că va fi o suferință „ca a Domnului”. Știi, nu putem să înaintăm pe Calea Bucuriei fără suferință, dar va fi altfel de suferință decât cea care te chinuie acum. Va fi plină de lumina sensului pe care îl are. Să învățăm să lepădăm orice suferință care nu are ca sens bucuria cea sfântă.


Preluat de aici

Doamne, fa ca asa cum sunt, sa ma supun vointei Tale...

Doamne, fa ca asa cum sunt, sa ma supun vointei Tale si fiind bolnav cum sunt, sa te proslavesc in suferintele mele. Fara ele eu nu pot s-ajung la Slava, caci Tu insuti, Mantuitorule, n-ai vrut sa ajung la Ea, decat prin ele. Dupa urmele suferintelor Tale, ai fost recunoscut ucenicilor tai si tot prin suferinta Tu recunosti pe cei care sunt ucenicii Tai. Recunoaste-ma, deci, ca ucenic al Tau, in durerile pe care le sufar in trupul si sufletul meu, pentru insultele pe care Ti le-am adus.
Pentru ca nimic nu este placut lui Dumnezeu, daca nu-i este suferit prin Tine, uneste vointa mea cu a Ta, iar durerile mele cu acele suferite de Tine. Fa ca ale mele, sa fie ale Tale. Impreunna-ma cu Tine. Umple-ma de Tine si de Duhul Tau cel Sfant. Intra in inima si in sufletul meu, pentru ca sa porti suferintele mele si pentru ca sa induri mai departe in mine, ceea ce ramane sa sufere din Sfanta Ta patima, pe care o desavarsesti in madularele Tale pana la nimicirea deplina a Trupului Tau.
Asa ca, fiind plin de Tine, sa nu mai fiu eu care sa traiesc si care sa sufar ci Tu sa fii cel care sa traiesti si care sa suferi in mine, Mantuitorul meu! Si astfel luand o mica parte din suferintele Tale, sa reversi cu bogatiile din Slava pe care ele ti-au adus-o, in care traiesti cu Tatal si Sfantul Duh, in vecii vecilor.
Amin

O, Maica lui Dumnezeu, sufăr! Cât sufăr de mult! Durerea mea tu o ştii; ea a devenit hrana zilelor şi nopţilor mele; ea chinuieşte toată fiinţa mea şi nici somnul nu se mai lipeşte de ochii mei, iar starea de slăbiciune în care mă găsesc, îmi ia puterea de a lupta contra deznădejdei care-mi tulbură duhul şi-mi întristează sufletul.
Dar, cui să cer ajutor? Unde să mă duc să-mi găsesc liniştea, dacă nu la tine, o Maica lui Dumnezeu! În acest azil totdeauna deschis necăjiţilor, în acest adânc plin de blândeţe şi de mângâiere. Numai în braţele tale de Mamă cerească, îndrăznesc să-mi sprijin fruntea mea obosită şi plină de durere, şi numai la sânul Tău găsesc odihna care m-a părăsit.
O, bună Stăpână, mângâie-mă precum o mamă îşi mângâie copilaşii; şterge cu dulcea Ta mână, lacrimile ce-mi izvorăsc din durere. Înţeleg că eu nu pot refuza să beau paharul durerii ce mi se întinde, când tu însăţi ai golit acest pahar pe drumul Golgotei, privind chinurile şi răstignirea Fiului Tău.
Ţie, deci, cu toate suferinţele ce mă zdrobesc, îţi strig: da, Maică, şi eu voi suferi fără să deznădăjduiesc, fiindcă şi Tu ai suferit la picioarele crucii Fiului Tău. Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioara. Amin

Paraclisul Maicii Domnului